„Nu vom vorbi despre echipamentele Lean, ci despre modul nostru de funcționare” – conferința „Lean în industria construcțiilor”, în noiembrie

O parte importantă a conferinței ÉVOSZ „Lean în industria construcțiilor” va fi seria de mese rotunde bazate pe experiența specialiștilor din țară. „Scopul nu este acela de a prezenta noi metode și instrumente, ci de a face un pas înapoi și de a analiza: cum funcționează astăzi proiectele de construcții din Ungaria și ce se întâmplă atunci când dorim să schimbăm acest mod de funcționare?”, ne-a spus Réka Pap, președinta grupului de lucru ÉVOSZ Lean.

Ne bazăm pe experiențele personale

Potrivit Réka Pap, președinta grupului de lucru ÉVOSZ Lean, este deosebit de important să discutăm despre modul de funcționare, deoarece instrumentele Lean dau rezultate concrete doar dacă înțelegem modul de funcționare în care le aplicăm și suntem dispuși să îl modificăm.

Experiențele specialiștilor locali sunt deosebit de valoroase din acest punct de vedere, întrucât ei pot vorbi despre proiectele și situațiile reale din sectorul construcțiilor din Ungaria. Prin propriile exemple, ei pot arăta unde s-au înregistrat blocaje în procesul de schimbare, ce a contribuit la progres și ce lecții pot fi utile și pentru alte echipe de proiect.

Activitatea de zi cu zi din cadrul proiectelor din domeniul construcțiilor este adesea familiară: termene limită strânse, schimbări constante, coordonarea subcontractanților, lipsa capacității, probleme legate de materiale, reproiectări și reacții rapide la aceste situații. În multe cazuri, o parte semnificativă a energiei dedicate managementului de proiect nu este consumată de activitățile planificate inițial, ci de gestionarea problemelor care apar.

Este suficient, de exemplu, o informație primită cu întârziere, din cauza căreia un proces de lucru nu poate fi demarat la timp, echipa rămâne în așteptare sau trece la o altă sarcină, iar apoi, din cauza acestei întârzieri, trebuie reprogramată și activitatea următoarei etape. Astfel, o singură problemă legată de informații se transformă, într-un timp scurt, într-o sarcină de organizare și coordonare care afectează mai mulți actori.

Dar în ce măsură poate fi considerată aceasta o caracteristică inerentă a sectorului construcțiilor și în ce măsură este o consecință a modului în care organizăm și gestionăm proiectele?

Aceste întrebări se adresează tuturor actorilor din lanțul valoric al sectorului construcțiilor, indiferent de dimensiunea companiei. Amploarea aplicării standardului Lean poate varia, însă problema operațională de bază rămâne aceeași.

Prima parte a discuțiilor din cadrul panelului pornește tocmai de aici: cum funcționează astăzi proiectele din țara noastră, care sunt pierderile și problemele recurente și când ajunge un proiect sau o companie în punctul în care modul obișnuit de funcționare nu mai este sustenabil?

Ce se întâmplă când vrem să facem o schimbare?

Implementarea Lean poate părea simplă la prima vedere. Învățăm o nouă metodă, o testăm într-un proiect, apoi o extindem treptat. Realitatea este însă mult mai complexă.

Réka Pap a subliniat că, într-un proiect supraîncărcat, trebuie să se găsească timp pentru schimbare. Trebuie implicați colegi care au deja o mulțime de sarcini. Trebuie modificate anumite moduri de lucru obișnuite și, în același timp, ne confruntăm adesea cu faptul că noua metodă, în sine, nu schimbă încă vechiul mod de gândire.

Schimbarea nu înseamnă doar introducerea unui nou instrument de planificare, ci și modul în care colaborăm în viața de zi cu zi, dacă îi implicăm efectiv pe cei care execută munca în procesul de planificare, dacă semnalăm la timp obstacolele, clarificăm împreună condițiile angajamentelor și, atunci când apar probleme, ne limităm doar la a căuta o soluție rapidă sau încercăm să eliminăm și cauzele acestora.

Dacă acestea nu se schimbă, un nou dispozitiv Lean nu va face decât să ofere o nouă formă modului de funcționare vechi.

Prin urmare, o întrebare importantă care va fi abordată în cadrul discuțiilor va fi: ce se dovedește a fi mai dificil: introducerea noilor instrumente sau schimbarea modului obișnuit de funcționare?

Și, desigur, vom vorbi și despre acele încercări care nu au avut succesul scontat inițial. La urma urmei, experiențele legate de lansarea modelului Lean includ la fel de bine eșecurile, inițiativele rămase neterminate și momentele de genul „asta nu va funcționa la noi”, precum și primele succese.

În astfel de situații, trebuie să ne punem întrebarea: instrumentul în sine nu a funcționat sau organizația nu a reușit să creeze condițiile în care acesta ar fi putut funcționa?

Oare Lean este, în cele din urmă, o chestiune de cultură?

Pe măsură ce discutăm tot mai mult despre aplicațiile modelului Lean în sectorul construcțiilor, devine din ce în ce mai dificil să separăm procesele de cultura organizațională.

Ce facem dacă scoaterea la iveală a problemei nu generează deschidere, ci o atitudine defensivă? Ce înseamnă încrederea într-un mediu de proiect în care rezultatul final depinde de colaborarea dintre mai multe companii, subcontractanți și domenii de specialitate? Cum se poate construi o colaborare acolo unde, anterior, predominau în primul rând interesele individuale sau ale organizației?

În plus, încrederea are un impact direct asupra funcționării proiectului. Dacă angajații se tem că semnalarea unei probleme va atrage după sine reproșuri sau consecințe negative, aceștia pot raporta obstacolele mai târziu – iar cu cât o problemă devine vizibilă mai târziu, cu atât rămâne mai puțin timp pentru a interveni, cu atât este mai mare probabilitatea unei replanificări și cu atât funcționarea proiectului va fi mai puțin previzibilă.

Astfel devine evidentă legătura dintre încredere, fluxul de informații și previzibilitate.

Și, poate, cea mai importantă întrebare: se poate realiza o funcționare autentică a Lean fără încredere?

Când va începe să funcționeze cu adevărat?

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale introducerii metodei Lean este faptul că, pentru prima dată, aceasta nu mai pare a fi doar o altă inițiativă a companiei, ci echipa de proiect îi recunoaște utilitatea chiar în propria sa activitate. Acest lucru se poate manifesta prin rezultate foarte concrete: mai puțin timp de așteptare între două etape de lucru, mai puține sarcini repetate sau care necesită corecturi, reprogramări de ultim moment mai rare, îndeplinirea mai fiabilă a angajamentelor săptămânale, identificarea la timp a obstacolelor și o colaborare mai previzibilă între departamente.

În acest moment, Lean nu mai este doar o metodă implementată, ci face parte integrantă din funcționarea proiectului.

La fel de important este însă și ce am face astăzi altfel. O transformare de tip Lean nu își dobândește valoarea prin faptul că totul reușește din prima, ci prin faptul că organizația este capabilă să învețe din propria sa funcționare.

Prin urmare, dezbaterile din cadrul conferinței organizate la nivel național se concentrează, în ultimă instanță, în jurul unei chestiuni mai ample.

Dacă știm că modul obișnuit de funcționare generează în mod repetat numeroase probleme, cum putem lucra cu adevărat altfel?

Și odată ce am constatat că lucrurile pot sta altfel, întrebarea nu va mai fi probabil „este nevoie de Lean în sectorul construcțiilor?”, ci mai degrabă cum putem aplica abordarea Lean în realitatea sectorului construcțiilor din Ungaria, într-un mod funcțional și durabil.

Participarea este gratuită pentru membrii voluntari ai grupului BKIK, iar pentru ceilalți se percepe o taxă simbolică de 10.000 de forinți, sumă care va fi donată în scopuri caritabile.

_______________

PROGRAM

Cuvânt de deschidere: László Koji

Perspectivă internațională:

• Pawel Lochnicki, STRABAG (Polonia)
• Nemanja Danilovic, PERI (Serbia)

Discuții în grup:

PANELUL 1: SECTORUL CONSTRUCȚIILOR, AȘA CUM FUNCȚIONEAZĂ ÎN PREZENT „De ce sunt așa proiectele de construcții din Ungaria?”

Moderator: János Bene

Participanți: Máté Ganter (BMW), István Fekete (KÉSZ), Balázs Lengyel (Spányi), Ádám Ritter (Moratus), Miklós Csikós (Cordia), Béla Varga (Tecton)

PANELUL 2: CÂND VREM SĂ SCHIMBĂM LUCRURILE „De ce nu este suficient să știm că s-ar putea face mai bine?”

Moderator: Zoltán Kalmár

Participanți: Béla Markovich (Mapei), Roland Szabadics (Szabadics), dr. Balázs Sztrapkovics (BME), Áron Tóth (Tudásépítő), Dávid Tibor (Masterplast)

PANELUL 3: CE SE ASCUNDE ÎN SPATELE METODELOR „Tehnologie, încredere și cultură”

Moderator: Péter Kincses

Participanți: Márton Hittner (Strabag), MÁTÉ Kassai (Bang & Olufsen), Zoltán Varga (Közlekedési és Beruházási Minisztérium), Csaba Huszár (Gépész Centrál), Sándor Benkei (Óbuda)

4. PANEL: CÂND NU MAI ESTE „LEAN” „Cum se transformă o inițiativă într-un proiect funcțional?”

Moderator: Réka Pap

Participanți: Krisztina Ekler (Szabadics), Csaba Darabos (Hunép), István Szép (Dryvit Profi), Sophia Mikle (Axora), Csaba Tarnai (KÉSZ), István Kiss (Market)

După-amiaza, participanții vor avea parte de ateliere și prelegeri de specialitate.